Şcoli care învaţă

 Recenzie după cartea Şcoli care învaţă, de Peter Senge

L-am întâlnit pe Peter Senge în 2024, la conferinţa Dare to Learn.

În timpul de dinaintea începerii workshop-ului, Peter Senge aranja scaunele din sală pentru că părea că nu erau aranjate cum voia el. L-au ajutat şi câţiva organizatori, însă el a mutat cele mai multe scaune. Deşi are 78 de ani.

Apoi a început să ne vorbească cu o voce calmă şi caldă despre leadership-ul educaţional. Ne-a implicat şi în activităţi practice. 

Ce am învăţat de la Peter Senge în cele 50 de minute cât a ţinut workshop-ul? Că un lider pune mâna şi munceşte oricând e nevoie. Şi că a fi blând şi calm nu îţi ştirbeşte în niciun fel autoritatea.

Revenind la cartea Şcoli care învaţă, Senge scrie despre cum să nu mai pregătim elevii pentru o lume care încetează să mai existe.

Este o carte dedicată leadershipului educaţional, susţinând că, pentru a schimba modul în care oamenii gândesc şi acţionează împreună, un lider educaţional trebuie să creeze un context pentru învăţarea organizaţională. Iar acest context se poate crea prin folosirea unor instrumente şi metode susţinute de studii. Majoritatea managerilor, scrie în carte, îşi petrec cea mai mare parte a timpului de lucru prinşi în "dansul" urgenţelor şi al sarcinilor zilnice. Managerii buni reuşesc să iasă din "dans" şi să observe de sus (ca dintr-un balcon) tiparele şi dinamicile din organizaţia pe care o conduc. Acest tip de perspectivă se poate obţine şi cu ajutorul colegilor în care managerul are încredere şi care pot folosi cercetarea şi alte tehnici pentru a ajuta managerul să gândească dincolo de ceea ce vede. 

Senge scrie despre sala de clasă, şcoală şi comunitate. Inovaţia susţinută în educaţie, spune el, va apărea doar în măsura în care liderii educaţionali reuşesc să dezvolte reţele colaborative care să conecteze afaceri locale, serviciile sociale locale, organizaţii guvernamentale şi familii care împărtăşesc o viziune comună de susţinere a copiilor în dezvoltarea lor.

E o carte valoroasă, cu exemple concrete, paşi care invită la acţiune. Eu mă întreb, cum ar arăta şcolile din România dacă fiecare director de şcoală ar citi această carte?

Învăţarea vizibilă

Recenzie după cărţile lui John Hattie

Am auzit de Hattie în 2023, la master, la cursul Didactica domeniului ştiinţe ale educaţiei - dezvoltări moderne.

Pe lângă faptul că este unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători din domeniul educaţiei, Hattie mi-a atras atenţia pentru că în sfârşit găseam, la el, răspunsuri la întrebările mele. Ce are impact în învăţare? mă întrebam adesea. Pentru ca un copil să înveţe la şcoală contează profesorul, curriculumul, metodele de predare, programa, munca în echipă, temele sau lipsa temelor, mediul de acasă?

Am citit până acum două din cărţile sale, iar când am auzit că vine în România, la conferinţa Dare to Learn, din octombrie 2024, mi-am cumpărat bilet imediat.

Atât în cărţile lui, cât şi în cadrul conferinţei Hattie a scris şi a vorbit despre învăţarea vizibilă şi despre a ne cunoaşte impactul asupra învăţării elevilor. Meta-analiza lui curpinde studii realizate pe 400 de milioane de elevi.

1. Cartea Învăţarea vizibila. Ghid pentru profesori a apărut, în România, în 2014.

În această carte, Hattie structurează conţinutul în trei părţi. 

• Partea I este despre rolul profesorilor, ca agenţi ai procesului didactic. La pagina 48, Hattie trasează 6 indicatori ai excelenţei în educaţie. Primul indicator spune că profesorii sunt factorii cu cea mai mare influenţă asupra învăţării.
• Partea a II-a este despre pregătirea, începutul şi desfăşurarea lecţiei, învăţarea elevilor, importanţa feedbackului şi încheierea lecţiei. Aici, Hattie ne spune că atunci când elevii nu învaţă, nu au nevoie de "mai mult", ci mai degrabă au nevoie de "altceva". Mesajul este acela de a nu alege neapărat o metodă de top, ci de a alege o anumită metodă şi apoi a evalua impactul acesteia asupra învăţării. Învăţarea începe de la obiective şi competenţe. La pagina 210, Hattie explică cum se produce învăţarea.
• Partea a III-a este despre structurile mentale ale profesorilor, directorilor şi sistemelor şcolare.Este nevoie de o nouă cultură a şcolii, astfel încât toţi elevii să obţină rezultate mai bune.  Hattie scrie despre tipurile de leadership din şcoli, punând accent pe tipul de director transformaţional şi instrucţional, dar şi pe aspectele care ţin de directori şi care au impact asupra performanţelor elevilor.

La final, cartea conţine o serie de anexe cu liste de control şi evaluare pe care atât profesorii, cât şi directorii le pot aplica în şcoală. Ultimele pagini includ 150 de factori care influenţează performanţele şcolare ale elevilor, de la factorul cu cel mai mare impact până la factorul cu cel mai mic impact.

2.  Învăţarea vizibilă. Versiunea extinsă a fost lansată în România chiar în cadrul conferinţei Dare to Learn, în 2024.

Această versiune este o amplă continuare a cercetărilor lui Hattie, prezentând rezultatele cercetărilor sale într-un mod ştiinţific. Este posibil ca partea de început să fie puţin mai greu de înţeles de către cei care nu deţin cunoştinţe terminologice specifice cercetării.

Cartea are 16 capitole care abordează învăţarea pe mai multe dimensiuni: elevi, casă şi familie, şcoală şi societate, profesori, programa şcolară, predarea cu intenţie, strategii de predare şi învăţare, tehnnologia şi alte influenţe la nivelul şcolii şi din afara şcolii. 

Ce consider eu de ajutor este că cercetările lui Hattie ne arată ce programe sau activităţi au impact asupra învăţării elevilor. Astfel, putem decide, pe baza datelor ştiinţifice (şi NU după cum credem noi că ar fi interesant) ce programe să implementăm atunci când ne dorim să îmbunătăţim învăţarea elevilor.

În concluzie, Hattie menţionează că:

- toţi elevii trebuie să progreseze în cursul anului şcolar

- toţi profesorii trebuie să ştie care este impactul lor asupra învăţării elevilor, iar

- elevii trebuie să îşi dorească să se implice în procesul de învăţare la şcoală.

Cum facem asta? Ne lămureşte Hattie în cartea lui.

Tu, copilul tău şi şcoala

 Recenzie după cartea cu acelaşi nume, Tu, copilul tău şi şcoala, de Sir Ken Robinson

Înainte ca fiul meu să înceapă şcoala, mi-am pus multe întrebări. Să îl înscriu la o şcoală privată sau de stat? La câte activităţi să îl duc după şcoală? Dar cum fac cu programul de lucru? Este şcoala din ziua de azi ca pe vremea mea sau s-a mai schimbat ceva? Dacă şi iar dacă. 

Întâmplarea a făcut ca în acea perioadă, într-una din cărţile pe care le citeam, să îl descopăr pe Sir Ken Robinson şi discursul lui de la o conferinţă TED. În căutările mele pe internet despre Robinson am aflat că e doctor în educaţie şi un reputat specialist internaţional în domeniul creativităţii şi inovării.

În Tu, copilul tău şi şcoala, Robinson scrie despre problemele actuale ale educaţiei copiilor, despre şcolile de stat, private, de tip charter, şcolile specifice (Montessori, Waldorf etc.) şi homeschooling. Scrie despre ce stă în puterea părinţilor să facă pentru educaţia copiilor lor şi când e nevoie să renunţăm la a deţine controlul. De reţinut că nu este o carte despre parenting.

Sugestiile lui Robinson sunt susţinute de cercetări şi experienţa lui în domeniul educaţional. Nu vorbeşte despre soluţii universale şi nici nu promovează un tip de şcoală. El analizează ce înseamnă o educaţie bună şi ce putem face noi, ca părinţi, pentru a ne asigura că vor avea parte de ea şi copiii noştri. Concluziile le tragem singuri, după ce citim cartea şi vedem ce ni se potriveşte nouă şi ce ne dorim pentru copiii noştri pe termen lung. 

Veţi găsi, în această carte, răspunsuri la multe din întrebările pe care le aveţi în privinţa educaţiei şi învăţării copiilor voştri.

5 lucruri de schimbat în şcoala din România

 - şi care nu implică resurse materiale. 

1.      Să devenim mai conştienţi de gândirea noastră

Comportamentele noastre, atitudinea noastră, felul în care gândim despre noi înşine sau despre alţi oameni derivă din gândirea noastră. Practica reconsiderării modelelor mentale ne ajută să facem schimbări asupra modului nostru de gândire, schimbări care vor influenţa pozitiv sau negativ dezvoltarea noastră personală sau profesională.

În vederea îmbunătăţirii modului în care se desfăşoară activitatea în şcoală, dar şi pentru a ieşi din zona de resemnare şi pasivitate, avem nevoie de modele noi care ne sunt mai favorabile. Pentru a deveni mai conştienţi de modul nostru de gândire putem apela, după cum sugerează Peter Senge, la reflecţie şi informare. În plus, câteva modele noi care pot favoriza schimbarea în şcoală pot fi legate de încurajarea muncii în echipă, a comunicării transparente, apelarea la gândirea sistemică şi folosirea unui feedback constructiv. Aceste aspecte pot fi implementate pe direcţia: director - profesor - clasă.

2.      Directorul - omul care sfinţeşte locul

Directorul şcolii trebuie să conştientizeze rolul important pe care îl deţine, să aibă iniţiativă, să producă schimbarea în şcoală, să îşi asume un management participativ, cooperant, modern şi autentic. Managementul participativ se referă la implicarea şi consultarea profesorilor, a părinţilor şi a elevilor în luarea deciziilor privind viaţa şcolii. Directorul trebuie să stabilească o viziune a şcolii pe care să o împărăşească tuturor. Profesorilor trebuie să le ofere responsabilităţi clare şi sprijin oricând aceştia au nevoie, iar elevii trebuie să simtă că fac parte dintr-o comunitate şi un mediu plăcut, care le oferă sprijin. 

Directorul școlar reprezintă al doilea cel mai important factor la nivelul școlii, care are un impact indirect asupra învățării elevilor în clasă, prin influența lui asupra profesorilor,

3.      Relaţia profesor-elev

Dintre toți factorii care îi afectează pe elevi în școli, relaţia profesor-elev are cel mai mare impact. Rezultatele PISA 2022 arată că elevii care au profesori care îi susțin, pe care îi simt aproape, care arată că le pasă, au avut rezultate mai bune la şcoală.

Îmbunătăţirea calității predării creşte performanţa elevilor. Deci, în timpul predării, profesorii trebuie să aibă în vedere patru priorități:

1. Să înțeleagă conținutul pe care îl predau și cum este acesta învățat de către elevi;

2. Să creeze un mediu prietenos pentru învățare;

3. Să gestioneze clasa pentru a crește oportunitățile de învățare;

4. Să prezinte conținut, activități și interacțiuni care activează gândirea elevilor.

Este necesar ca profesorii să se concenteze pe formarea de competenţe deoarece cunoaşterea presupune nu doar a avea un depozit de cunoştinţe, ci şi capacitatea de a face ceva cu aceste informaţii.

4.       Implicarea părinţilor

Conform PISA 2022, în şcolile în care părinţii au discutat, din proprie iniţiativa, despre progresul copilului lor cu un profesor, elevii au înregistrat o creştere a performaţei la şcoală.

Şcolile au potenţialul de a fi puncte de sprijin ale învăţării în cadrul comunităţilor, deci ele pot contribui şi la informarea şi formarea părinţilor, pentru ca aceştia să devină participanţi activi care sprijină munca profesorilor.

5.      Dezvoltarea unei mentalităţi de creştere

Este nevoie să încurajăm elevii să gândească măreţ, să ştie că pot reuşi în activităţile lor, potrivite vârstei. Crearea unui mediu cu sarcini instructive și practici care favorizează o mentalitate de creștere contribuie la modelarea convingerilor, valorilor și comportamentelor elevilor.

Pentru a schimba mentalitatea, Dweck & Yeager propun predarea de informații științifice despre creier și maleabilitatea acestuia: creierul este alcătuit din rețele de neuroni, iar aceste rețele devin mai puternice și eficiente atunci când oamenii învață informaţii noi și provocatoare. În acest fel, devine simplu de înţeles, chiar şi pentru un elev din clasele primare, că inteligenţa nu este un factor cu care ne naştem, ci pe care îl dezvoltăm pe parcursul vieţii.

Bibliografie:

CEAE. (2023, January 31). Profesorul Lucian Ciolan: Viața cotidiană ar trebui să influențeze designul experiențelor de învățare. Învățarea științei nu este doar o chestiune abstractă. Centrul de Evaluare si Analize Educationale. Retrieved January 21, 2024, from https://ceae.ro/profesorul-lucian-ciolan/

Coe, R., Rauch, C.J., Kime, S., & Singleton, D. (2020). Great Teaching Toolkit Evidence Review. Cambridge Assessment International Education. Retrieved January 21, 2024, from https://www.cambridgeinternational.org/Images/584543-great-teaching-toolkit-evidence-review.pdf

Dweck, C. S., & Yeager, D. S. (2019). Mindsets: A View From Two Eras. Sage Journals. Retrieved January 21, 2024, from https://doi.org/10.1177/1745691618804166

EduPedu. (2023, December 8). PISA 2022 - fața necosmetizată a școlii. YouTube. Retrieved January 21, 2024, from https://www.youtube.com/watch?v=0nRy9Hkx5jM

Keen, E., & Tîrcă, A. (2020). Democratising your school - a practical guide for headteachers. CSIR |. Retrieved January 21, 2024, from http://playpen.meraka.csir.co.za/~acdc/education/Dr_Anvind_Gupa/Learners_Library_7_March_2007/Resources/books/demoschools.pdf

OECD. (2023). PISA 2022 Results (Volume II) Learning During – and From – Disruption. OECD. Retrieved January 21, 2024, from https://www.oecd-ilibrary.org/education/pisa-2022-results-volume-ii_a97db61c-en

OECD. (2023). PISA 2022 Results (Volume I) The State of Learning and Equity in Education. OECD. Retrieved January 21, 2024, from https://www.oecd-ilibrary.org/education/pisa-2022-results-volume-i_53f23881-en

Manea, A.D. (2020). Managementul organizației școlare. Implicații ale managementului democratic-participativ. Studiu de caz. Ed. aII-a, Eikon, Cluj-Napoca

Radinger, T. (2014). School Leader Appraisal — A Tool to Strengthen School Leaders' Pedagogical Leadership and Skills for Teacher Management? Wiley. Retrieved January 21, 2024, from https://doi.org/10.1111/ejed.12085

Senge, P., Cambron-McCabe, N., Lucas, T., Smith, B., Dutton, J., & Kleiner, A. (2016). Şcoli care învaţă: a cincea disciplină aplicată în educaţie. Trei.

Thomas, H., Lorange, P., & Sheth, J. (2013). Enhancing dynamic capabilities in the business school: Improving leadership capabilities in curricula and management. In The Business School in the Twenty-First Century: Emergent Challenges and New Business Models (pp. 240-266). Cambridge: Cambridge University Press. doi:10.1017/CBO9781139012119.008   

Tîrcă A., Rădulescu E., (2002). Școala și comunitate: ghid pentru profesori, editura Humanitas Educaţional